Sophie's room

Era o zi ploiasa de toamna. Sophie statea in camera ei la fereastra, admirand privelistea de afara.

Tocmai treceam prin fata usii ei,plictisit de moarte.Un zvon circula cum ca vechea mea prietena tocmai se mutase.AM ciocanit la usa ei

Traversa holul fiind complet ud.Hainele lui erau lipte de corp iar parul,si el statea lipit de frunte.Se apropie de usa,vazand ca mai e cineva acolo,astepta in spatele acestuia.

-Imediat! Se auzi vocea ragusita a fetei, semn ca era cam racita.
Merse incet spre usa, iar cand ajunse in dreptul ei o deschise.
-Buna, Ritsuka....! Zise ea, oarecum surprinsa, nu se astepta sa dea peste el aici.

O priveam socat.
-So...Sophie!!!!
AM sarit in brantele ei
-Esti chiar tu!Cat de mult ma bucur sa te vad

Sophie il stranse in brate pentru cateva secunde, apoi se uita mai bine la el.
-Si eu ma bucur tare mult sa te vad! Imi era dor de tine!

-Mie imi spui?
Am analizat-o din cap pana in picioare
-Mai,mai,mai...cineva s-a facut mare

Isi trecu mana pe la ceafa,dorind sa nu deranjeze momentul in care a aterizat.
-Salut!

-Da, normal ca am mai crescut, dar si tu!
Zambi ea, apoi se uita la celalalt baiat.
-Buna! Eu sunt Sophie, tu?

M-am intors spre baiatul din spatele meu zambindu-i cald

-Nezumi,murmura,icnercand sa'si spuna cat mai clar numele.
-Incantat!

-La fel! Luati un loc daca vreti si spuneti-mi daca va pot servi cu ceva!

-Eu nu vreau nimic
Spun eu asezandu-ma mai la departare de Nezu,fiind putin rosu in obraji

Se aseza pe un scaun de langa fereastra.
-Cred ca un suc,mersi.

-Ok, iti aduc imediat!
Aceasta merse in bucatarie si in cateva secunde se intoarse cu sucul pe care-l dadu baiatului. Se aseza in cele din urma jos, apoi se uita la Ritsuka.
-Deci ce ai mai facut? Nu te-am mai vazut de mult.

-Multumesc!
Lua sucul,incepand sa bea din lichid,privindu'i pe amandoi cu coada ochiului.

-Nu ai pentru ce! Raspunse ea, apoi zambi scurt, asteptand raspunsului lui Ritsuka.

-Ummm...cum sa spun eu...o vreme am locuit cu un prieten ceva mai departe.Nimic special in rest

-Aha... inteleg!
Sophie incepu sa caste, era putin obosita, insa incerca sa ascunda acest lucru.

AM zambit in coltul gurii inofensiv
-Ce ai facut de esti obosita?

"Off, cum de-si da seama mereu? Cred ca e din cauza ca ma cunoaste prea bine!"
-Azi am ajuns aici si am venit cu trenul, nu am putut sa dorm deloc acolo!

-Inteleg...daca vrei te putem lasa s ate odihnesti

Isi scutura capul,terminand sucul.
-Sper ca nu va deranjez convorbirea.

-Nu chiar deloc Nezumi! Si Ritsuka nu e nevoie, o sa dorm si mai incolo.

-Bine dar ai grija de sanatatea ta.Nu-mi place s ate vad bolnava