Stand si visand

Ichijo sta pe pamantul rece al cimitirului ,visand printre morminte ,fermecat de luna canta.

Sophie venise la mormantul unei rude. Ajunsa in fata lui aseza un trandafir pe el, privind poza de pe piatra funerara.

Auzind fosnituri se ridica,vazad'o pe fata se gandi sa nu o sperie asa ca prefera sa o lase pe ea sa-l observe.

Privea in continuare mormantul, o lacrima prelingandu-se pe obrazul drept.

Se apropie de tanara,punandui mana pe umar:
-Imi pare rau...

Sophie insa nu se sperie, era obisnuita sa fie luata prin surprindere. Se intoarse cu fata spre baiat.
-Buna, Ichijo!

-Salut.Ce faci tu la ora asta aici?In cimitir.

-Stau.... cred. Dar tu? Intreba ea, putin curioasa.

-Stateam,priveam,visam.spun plictisit

-Ok... se intoarse iar cu fata spre mormant privindu-l pentru cateva clipe.

-Dar cine este aici? privind si el mormantul

-Mama mea.... raspunse, intristandu-se brusc cand isi aduse aminte de asta.

frate....
-Imi pare rau!Nespus de rau pentru tine draga mea.luindo in brate pe tanara

-Nu are de ce sa-ti para rau, asta e, s-a intamplat.... numai sunt asa trista, dar totusi... ofta scurt, incerca sa nu se mai gandeasca la asta.

-Dar...totusi...oricum stiu cum e.spune tanarul oftand

-Ok, cred ca ar fi mai bine sa schimba subiectul, nu?

-Mda...bine spus...zic incercand sa-mi schimb atitudinea

Aceasta incerca sa zambeasca, parand de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

Tanarul se duce si se aseaza pe o banca facandu-i semn tinerei sa vina si ea langa el.

Aceasta se apropie de banca si se aseza jos, privind luna care incepuse sa se ascunda incet incet dupa nori.

-Frumoasa luna...spun cu o voce calda
-Pacat ca nori o iau in "brate"...